Parohia Popești

Ce este Sfânta Liturghie?

Cea mai însemnată slujbă obștească a Bisericii este Sfânta Liturghie, pentru că în ea se aduce Sfânta și mântuitoarea Jertfă a Domnului nostru Iisus Hristos, de care se împărtășesc credincioșii în Dumnezeiasca Euharistie.

Sfânta Liturghie a fost așezată de Însuși Mântuitorul Hristos, la Cina cea de Taină. Atunci Mântuitorul a serbat întâia dată Paștile cele noi creștine, împreună cu sfinții Săi Apostoli, așezând Sfânta Taină a Sfintei Euharistii. La sfârșitul Cinei, Mântuitorul a poruncit sfinților Apostoli: „Aceasta să o faceți întru pomenirea mea” (Luca 22, 19).

Sfinții Apostoli și urmașii lor au împlinit întocmai, până azi, porunca Domnului; iar slujba sfântă în care se aduce jertfa nesângeroasă a Legii celei noi este Sfânta Liturghie, care înseamnă slujbă publică săvârșită spre folosul tuturor credincioșilor, vii și morți, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci.

Cine poate săvârși Sfânta Liturghie?

Sfânta Liturghie o pot săvârși arhiereii și preoții sfințiți și rânduiți canonic, adică după practica și Tradiția Bisericii.

Unde se săvârșește Sfânta Liturghie?

Sfânta Liturghie se săvârșește în biserici sfințite, în Sfântul Altar, pe Sfântul Antimis. În capele și paraclise particulare sfințite, Sfânta Liturghie se săvârșește numai cu încuviințarea episcopului local (Canonul 31 al Sinodului al VI-lea Ecumenic).

În împrejurări deosebite, când Sfânta Liturghie nu poate fi săvârșită în biserică, ea poate fi săvârșită și în afara acesteia, dar numai pe Sfântul Antimis.

Care sunt sfintele vase, veșminte și lucruri de trebuință la Sfânta Liturghie?

Sfintele vase sunt:

• Sfântul Disc, pe care se așază prescura pentru Sfânta Euharistie și care simbolizează ieslea în care S-a născut Mântuitorul, precum și locul unde a fost pus după luarea de pe Cruce;
• Sfântul Potir, în care se pune vinul care, la momentul Epiclezei, în timpul Sfintei Liturghii, se preface în sângele Domnului și care simbolizează paharul Mântuitorului de la Cina cea de Taină, precum și mormântul Lui;
• Steluța, așezată peste Sfântul Disc, și care simbolizează steaua pe care au văzut-o magii la Nașterea Domnului;
• Copia, cu care se taie prescura în timpul Proscomidiei și care simbolizează sulița cu care a fost împuns Domnul în coastă când era pe cruce;
• Lingurița, cu care se dă credincioșilor Sfânta Împărtășanie.

La acestea se adaugă cele trei Acoperăminte: unul peste Sfântul Disc și Steluță, altul peste Sfântul Potir și al treilea, mai mare, peste amândouă.

Lucrurile liturgice sunt:

• prescuri – pâini dospite, din grâu curat și făcute după o anume rânduială;
• vinul din struguri, neamestecat;
• apă curată;
• lumânări;
• untdelemn pentru candele;
• cădelniță;
• cărțile liturgice.

Sfintele veșminte sunt:

1. pentru diacon:
   – stiharul;
   – orarul;
2. pentru preot:
   – stiharul;
   – mânecuțele;
   – epitrahilul;
   – brâul:
   – felonul;
3. pentru arhiereu:
   – stiharul;
   – mânecuțele;
   – epitrahilul;
   – brâul;
   – sacosul;
   – omoforul;
   – bedernița;
   – engolpionul;
   – mitra;
   – mantia.

Asemenea sfintelor vase, lucrurile și veșmintele liturgice simbolizează fiecare câte un fapt din istoria mântuirii sau câte un adevăr dumnezeiesc.

Care sunt părțile Sfintei Liturghii?

Părțile mari ale Sfintei Liturghii sunt trei: Proscomidia, Liturghia celor chemați și Liturghia credincioșilor.

Proscomidia se săvârșește în taină, iar celelalte două se săvârșesc, în cea mai mare parte, în auzul credincioșilor.

Ce este Proscomidia?

Proscomidia este slujba de pregătire a Cinstitelor Daruri (a pâinii și a vinului liturgic), care se face de către preot la proscomidiar, după o rânduială anume, înainte de începerea Liturghiei propriu-zise.

Cele ce se săvârșesc la Proscomidie prefigurează atât nașterea și copilăria Domnului, cât și Pătimirile și moartea Lui. Astfel, referindu-se la nașterea și copilăria Domnului, prescura din care se scoate Sfântul Agneț prefigurează pe Sfânta Fecioară, iar scoaterea Sfântului Agneț, Întruparea și Nașterea Mântuitorului din Fecioara; proscomidiarul simbolizează peștera din Betleem; Sfântul Disc simbolizează ieslea în care S-a născut Domnul; Acoperămintele simbolizează scutecele cu care a fost înfășat Domnul după naștere; tămâierea Cinstitelor Daruri prefigurează aducerea darurilor (aur, smirnă și tămâie) de către magi, iar acoperirea Darurilor și rămânerea lor pe proscomidiar, până la vohod, simbolizează timpul din viața Mântuitorului Iisus Hristos de dinainte de începerea propovăduirii Sale publice. Iar referindu-se la Pătimirile și moartea Domnului: proscomidiarul simbolizează locul răstignirii Lui (Golgota); tăierea Sfântului Agneț și împungerea lui cu copia simbolizează jertfa sângeroasă a Domnului și împungerea coastei Lui cu sulița; vinul și apa turnate în Sfântul Potir simbolizează sângele și apa care au curs din coasta Domnului; Sfântul Potir simbolizează paharul Domnului de la Cina cea de Taină, precum și vasul cu fiere și oțet din care s-a dat Domnului să bea când era pe Cruce; Sfântul Disc ne aduce aminte de patul pe care a fost așezat Domnul la coborârea de pe cruce.

Ce este Liturghia celor chemați?

Liturghia celor chemați este prima parte a Liturghiei propriu zise, la care – în vechime – puteau lua parte și cei chemați (catehumenii), adică aceia care se pregăteau să fie botezați. Partea aceasta ține de la binecuvântarea de la început a Sfintei Liturghii până la cuvintele: „Cei chemați ieșiți”. Părțile mai însemnate ale Liturghiei celor chemați sunt:

• Ectenia Mare. Ea cuprinde mai multe cereri pentru trebuințele sufletești și trupești ale credincioșilor.
• Cele trei antifoane. Acestea sunt cântări de laudă și ne aduc aminte de vremea când Mântuitorul venise, dar nu Se arătase în lume ca Mântuitor; ele simbolizează și începerea propovăduirii Domnului, prin cântarea „Fericirilor”; iar deschiderea ușilor împărătești de la sfârșitul antifoanelor ne aduce aminte de începutul arătării Domnului către lume.
• Ieșirea cu Sfânta Evanghelie (Vohodul Mic). Aceasta simbolizează ieșirea în lume a Mântuitorului, pentru propovăduirea adevărului mântuitor. Lumânarea care este purtată înainte simbolizează pe Sf. Ioan Botezătorul și pe prorocii Vechiului Testament, care au vesti pe Mântuitorul.
• Cântarea: „Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos” și imnul „Sfinte Dumnezeule”.
• Apostolul și Evanghelia. Acestea arată trimiterea Sfinților Apostoli la propovăduire și propovăduirea Mântuitorului.
• Ectenia întreită și ectenia pentru cei chemați.

Ce este Liturghia credincioșilor?

Liturghia credincioșilor este acea parte a Sfintei Liturghii la care, în vechime, nu asistau decât credincioșii, adică cei ce au primit Botezul. În această parte a Sfintei Liturghii se săvârșește Sfânta Taină a Euharistiei. Ea începe cu ectenia: „Câți suntem credincioși, iară și iară cu pace Domnului să ne rugăm” și ține până la sfârșitul slujbei Sfintei Liturghii.

În Liturghia credincioșilor sunt următoarele părți mai însemnate:

• Ieșirea cu Cinstitele Daruri (Vohodul Mare), adică ducerea Darurilor la proscomidiar, unde au fost pregătite, pe Sfânta Masă, unde vor fi sfințite. Ieșirea aceasta ne aduce aminte de ultimul drum făcut de Iisus din Betania la Ierusalim, unde El urma să Se jertfească, precum și ducerea trupului Său de la Golgota la mormânt.
  Pomenirile care se fac la Vohodul Mare au fost rânduite după pilda rugăciunii tâlharului, care, răstignit fiind de-a dreapta Mântuitorului, a zis: „Pomenește-mă Doamne, când vei veni întru împărăția Ta”, iar Domnul i-a făgăduit Raiul. După aceste pomeniri, preotul așază Cinstitele Daruri pe Sfântul Antimis de pe Sfânta Masă, săvârșind rânduiala cuvenită acestui moment. Acum, Sfânta Masă simbolizează Golgota și locul unde era mormântul; cele două Acoperăminte mici ne aduc aminte de năframa pusă peste fața Domnului și de giulgiurile cu care El a fost înfășurat; Acoperământul mare simbolizează piatra de pe mormânt; cădirea Cinstitelor Daruri ne aduce aminte de miresmele cu care a fost uns trupul Domnului; Steluța simbolizează pecetea de pe piatra mormântului; închiderea ușilor împărătești simbolizează coborârea Domnului cu sufletul la iad; tragerea perdelei (dverei) ne aduce aminte de așezarea străjii la mormântul Domnului.
• Pregătirea credincioșilor pentru jertfa liturgică a Domnului. Aceasta se face după punerea Cinstitelor Daruri pe Sfânta Masă și anume: prin ectenia cererilor; prin porunca iubirii; prin rostirea Simbolului de Credință; prin îndemn la luare aminte, la frică, la milă, la pace, la mulțumire, la jertfă de laudă. În această parte se cântă, la locul cuvenit, imnurile: „Cu vrednicie și cu dreptate este„, „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot”, în acest timp preotul rostind în taină rugăciunile cuvenite.
• Aducerea Jertfei. Acesta este momentul cel mai înălțător, mai minunat și mai înfricoșător al întregii Liturghii, pentru că acum se face aducerea Jertfei celei fără de sânge. După ce preotul rostește cu glas mare: „Ale Tale dintru ale Tale, Ție Îți aducem de toate și pentru toate” și când se cântă: „Pe Tine Te lăudăm”, preotul roagă pe Dumnezeu-Tatăl să trimită Duhul Sfânt ca să sfințească și să prefacă Darurile. În timpul acestei rugăciuni, Duhul Sfânt coboară și, prin lucrare nevăzută și neînțeleasă de minte, sfințește și preface pâinea și vinul în Sfântul Trup și Sânge al Domnului. În acest timp, credincioșii îngenunchează. De aici înainte, Cinstitele Daruri sunt sfințite și sunt numite Sfintele Daruri. Ele nu sunt ca înainte de sfințire, icoane ale firii omenești a lui Iisus Hristos, ci acum sunt Sfântul Trup și Sânge al Lui, pe care le avem cu noi, sub chipul pâinii și al vinului euharistic.
• Pregătirea pentru Împărtășire și Împărtășirea însăși. După sfințirea Cinstitelor Daruri urmează, conform rânduielii, rugăciunea de mijlocire pentru toți membrii Bisericii, pomenindu-se Maica Domnului și toți sfinții, ca ei să se roage pentru noi să dobândim viața veșnică; pregătirea preotului și a credincioșilor pentru împărtășire (prin ectenii și prin rugăciuni special alcătuite pentru această pregătire, prin rugăciunea Tatăl nostru); împărtășirea cu Dumnezeiasca Euharistie; ultima arătare a Potirului și ducerea lui la Proscomidiar (care înseamnă Înălțarea Domnului la cer); ectenia de mulțumire pentru Sfânta Împărășire; rugăciunea Amvonului și încheierea Liturghiei, după care se împarte anafura.

Ce însemnătate are Sfânta Liturghie pentru viața credincioșilor?

Sfânta Liturghie este slujba așezată și săvârșită mai întâi de Însuși Mântuitorul, pentru ca, până la sfârșitul veacurilor, să se ducă în Biserică, în mijlocul credincioșilor, jertfa Sa cea mântuitoare și pentru ca credincioșii să se poată împărtăși de ea, spre viața de veci. De aceea, Sfânta Liturghie este cea mai importantă slujbă a Bisericii. La viața de veci se ajunge prin unire și împărtășire cu Domnul; la împărtășire cu Domnul se ajunge prin Dumnezeiasca Euharistie, iar la Dumnezeiasca Euharistie se ajunge prin Sfânta Liturghie. La Sfânta Liturghie aducem lui Dumnezeu nu numai laudă și mulțumire, ci și jertfă, anume jertfa cea mai curată a Trupului și Sângelui Domnului nostru Iisus Hristos. Și nu este nimic mai vrednic, mai de preț și mai desăvârșit care să poată fi adus lui Dumnezeu, decât această Sfântă Jertfă, care este lucrarea Mântuitorului Însuși, Arhiereul desăvârșit (cf. Evrei 7, 26). De aceea, nu este nimic mai iubit de Dumnezeu și mai de folos pentru credincioși decât această neprihănită jertfă și împărtășirea cu ea.

De ce rugăciunile de la Sfânta Liturghie au o putere deosebită?

Rugăciunile făcute în timpul Sfintei Liturghii au o putere deosebită datorită apropierii de Mântuitorul, întrucât Domnul, este de față și cu trupul pe Sfânta Masă. El dă credincioșilor putere și nădejde în viața veșnică; El Se roagă împreună cu credincioșii; El mijlocește pentru ei la Dumnezeu-Tatăl (cf. Ioan 16, 23-28; Efeseni 2, 18; 1 Timotei 2, 5). Împreună cu Domnul și cu credincioșii se roagă îngerii și sfinții, astfel că la Sfânta Liturghie sunt unite cu rugăciunea Mântuitorului rugăciunile Bisericii întregi. Pentru aceasta, rugăciunile din timpul Sfintei Liturghii au mare putere și sunt deosebit de bine primite la Dumnezeu.

Care este folosul sufletesc pentru credincioșii care iau parte la Sfânta Liturghie?

Folosul sufletesc pentru cei ce iau parte la Sfânta Liturghie este mare, deoarece, pe lângă puterea deosebită a rugăciunilor, din Sfânta Liturghie se poate cunoaște învățătura de credință a Bisericii și anume: din cântări și rugăciuni; din citirea Apostolului și Evangheliei; din rostirea Simbolului de Credință; din predica preotului. Pe lângă aceasta, în rânduiala Sfintei Liturghii se înfățișează credincioșilor istoria mântuirii noastre, pentru că tot ce se face în slujba Sfintei Liturghii ne duce cu mintea la Mântuitorul Hristos și la lucrarea Sa mântuitoare. De aceea, credinciosul care ia parte cum se cuvine la Sfânta Liturghie stă împreună cu Hristos; iar cel care se și împărtășește, acela se și unește tainic cu Domnul.

Cum trebuie să ne pregătim pentru Sfânta Liturghie și cum se cuvine să stăm în timpul săvârșirii ei?

Pentru Sfânta Liturghie trebuie să ne pregătim prin curățire trupească și sufletească. Anume, credinciosul încetează încă din ajun obișnuita muncă, se înfrânează de la orice întinare, iar a doua zi dimineață se spală, se îmbracă cu haine curate și îngrijite, se roagă, alungă din suflet orice ură și vrăjmășie și asa, cu inima împăcată, merge la biserică. Cel care poate, este bine să ducă la biserică daruri: prescuri, vin, lumânări, untdelemn.

Este bine să luăm parte la Sfânta Liturghie de la început în toate Duminicile și sărbătorile și să rămânem până la sfârșitul slujbei, căci numai așa ne putem bucura de toate roadele duhovnicești ale acestei slujbe dumnezeiești.

Intrând în biserică, credinciosul trebuie să lase la o parte toate grijile lumești; își înalță sufletul către Dumnezeu, cu credință și cu evlavie; se închină după cuviință; se așază la locul cuvenit și stă cu toată luarea aminte la sfânta slujbă; își face semnul sfintei cruci și îngenunchează la timpul rânduit, păstrând astfel liniștea, ordinea și buna rânduială a casei lui Dumnezeu. Afară de acestea, credinciosul nu uită nicio clipă că în biserică el stă în fața Domnului, Care este de față și trupește, chiar și înainte de prefacerea darurilor. Credinciosul nu uită apoi că mai sunt de față cete îngerești, care, împreună cu preotul și cu credincioșii, îndreaptă rugăciuni către Dumnezeu. De aceea, el păstrează tot timpul cuviința și evlavia pe care trebuie să le aibă în vremea slujbei de aducere a înfricoșătoarei Jertfe a Domnului. Astfel, credinciosul, chiar dacă nu a fost pregătit în chip deosebit pentru împărtășire și nu s-a putut împărtăși, la sfârșit iese de la Sfânta Liturghie mai luminat, mai împăcat sufletește, mai îndreptat, mai apropiat cu sufletul de Dumnezeu și mai aplecat către o viață bineplăcută Lui.