Doamne, norii negri ai nenorocirilor se grămădesc asupra capului meu, și întristările chinuitoare mă îngrozesc. Dar deși sufăr nu cârtesc împotriva Ta, Preabunule, căci Tu ești totdeauna sprijinitorul meu și piatra cea neclintită, pe care sunt întemeiate nădejdile mele. Tu cunoști Dumnezeule, pricinile nenorocirilor și întristărilor mele și îngrijești de soarta mea. Deși sufăr, dar știu că Tu mă iubești, și această încredințare mă încurajează. Plin de nădejde în dragostea în bunătatea Ta, nu voi lăsa să mă biruiască împotrivirile soartei, ci mă voi lupta cu curaj, și cred, că având ajutorul Tău voi ieși biruitor.
Cel ce cârmuiești lumea și soarta muritorilor, cârmuiește și corabia vieții mele, cea izbită de valurile ispitelor, spre liman liniștit. Înțelepciunea Ta să mă povățuiască pururea în calea binelui și a fericirii, pentru rugăciunile tuturor Sfinților Tăi și ale Preacuratei Maicii Tale. Amin.
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.