Parohia Popești

Ce cuprinde legea Vechiului Testament?

Legea Vechiului Testament cuprinde:

• Rânduieli care au avut putere numai pentru credincioșii evrei.
• Rânduieli care au rămas în putere și pentru noi, creștinii. Acestea sunt cuprinse mai ales în Decalog, adică în cele zece porunci date de Dumnezeu iudeilor, prin Sf. Proroc Moise, și anume:

1. „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău (…) să nu ai alți dumnezei afară de Mine” (Ieșirea 20, 2-3).
2. „Să nu-ți faci chip cioplit, nici asemănare a niciunui lucru din câte sunt în cer, sus, și din câte sunt pe pământ, jos, și din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujești” (Ieșirea 20, 4-5)
3. „Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deșert numele Lui” (Ieșirea 20, 7)
4. „Adu-ți aminte de ziua odihnei ca să o sfințești. Lucrează șase zile și-ți fă în acelea toate lucrurile tale, iar ziua a șaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine” (Ieșirea 20, 8-10)
5. „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie bine și să trăiești ani mulți pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l va da ție” (Ieșirea 20, 12)
6. „Să nu ucizi” (Ieșirea 20, 13)
7. „Să nu fii desfrânat” (Ieșirea 20, 14)
8. „Să nu furi” (Ieșirea 20, 15)
9. „Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău” (Ieșirea 20, 16)
10. „Să nu poftești nimic din câte sunt ale aproapelui tău” (Ieșirea 20, 17)

Care este porunca întâi a Decalogului?

Porunca întâi a Decalogului este: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău (…) să nu ai alți dumnezei afară de Mine” (Ieșirea 20, 2-3).

Porunca aceasta ne învață că este un singur Dumnezeu adevărat. Totodată, ea ne învață să ne străduim să-L cunoaștem pe Dumnezeu, pentru ca închinarea și cinstirea cuvenite Lui să nu le dăm altcuiva, ci numai Lui.

Cine păcătuiește contra acestei porunci?

Contra acestei porunci păcătuiesc cei care înlocuiesc, în parte sau cu totul, învățăturile dreptei credințe cu alte credințe rătăcite, precum și cei care nu mai vor să stea în legătură cu conducătorii legiuiți bisericești.

De asemenea, păcătuiesc contra dreptei credințe: vrăjitorii, descântătorii, cei ce fac farmece, cei ce umblă să cheme spiritele celor morți. Păcatul acestora se arată prin faptul că pun descântecul și vrăjitoria lor mai presus de voința și puterea lui Dumnezeu, pe de o parte; iar pe de alta, ei înșală pe cei slabi de înger să creadă că își pot împlini năzuințele fără muncă și fără osteneală proprie.

Sfânta Scriptură învață că vor primi pedepse grele toți cei care se lasă stăpâniți de credințe deșarte. „Să nu alergați la cei ce cheamă morții, pe la vrăjitori să nu umblați și să nu vă întinați cu ei” (Leviticul 19, 31). Partea acestora este „în iezerul care arde cu foc și cu pucioasă” (cf. Apocalipsa 20, 8)

Porunca întâi a Decalogului oprește cinstirea îngerilor și sfinților?

Porunca întâi a Decalogului nu oprește cinstirea îngerilor și a sfinților, pentru că lor nu ne închinăm ca lui Dumnezeu, ci pe ei numai îi cinstim. Pe îngeri și pe sfinți îi cinstim pentru că:

1. S-au învrednicit de haruri mari înaintea lui Dumnezeu;
2. Ne sunt pildă de înaltă viețuire duhovnicească;
3. Mijlocesc la Dumnezeu pentru noi, prin rugăciunile lor.

Care este porunca a doua a Decalogului?

Porunca a doua a Decalogului este: „Să nu-ți faci chip cioplit, nici asemănare a niciunui lucru din câte sunt în cer, sus, și din câte sunt pe pământ, jos, și din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujești” (Ieșirea 20, 4-5)

Această poruncă ne învață să nu ne închinăm idolilor, zeilor mincinoși, adică să nu ne punem nimic mai presus de Dumnezeu: nici avere, nici mâncare, nici plăcere, nici pe noi înșine, nimic din ceea ce este trecător și supus pierii.

Porunca a doua a Decalogului oprește ea, oare, cinstirea icoanelor?

Porunca a doua a Decalogului nu oprește cinstirea icoanelor, pentru că închinarea nu o aducem lemnului și culorilor, ci Mântuitorului și sfinților închipuiți în ele. Pe sfinți îi cinstim ca pe unii care s-au învrednicit, în măsură deosebită, de harul lui Dumnezeu.

Care este porunca a treia a Decalogului?

Porunca a treia a Decalogului este: „Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deșert numele Lui” (Ieșirea 20, 7).

Această poruncă ne învață că numele lui Dumnezeu ne aduce la cunoștință ființa Lui cea preasfântă și că de aceea nu ne este îngăduit a-L rosti decât cu cel mai adânc respect. Astfel, dacă numele tatălui pământesc ne este un nume scump și vrednic de cinstire, cu atât mai mult este vrednic de cinstire pentru noi, credincioșii, numele Tatălui Ceresc, Care este sfințenia desăvârșită și de la Care am primit și primim atâtea binefaceri.

Când luăm în deșert numele Domnului?

Luăm în deșert numele Domnului:

1. Când îl folosim în cuvinte de ocară, în înjurături sau jigniri.
2. Când îl folosim în cuvinte de blestem, pentru a ne răzbuna pe cineva.
3. Când ne purtăm în chip necuviincios la slujbele dumnezeiești.

Care este porunca a patra a Decalogului?

Porunca a patra a Decalogului este: „Adu-ți aminte de ziua odihnei ca să o sfințești. Lucrează șase zile și-ți fă în acelea toate lucrurile tale, iar ziua a șaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine” (Ieșirea 20, 8-10).

Această poruncă ne învață că, după șase zile de muncă, trebuie să închinăm o zi ca zi de odihnă, așa cum Dumnezeu Însuși a făcut la zidirea lumii.

În Vechiul Testament, ca zi de odihnă și de rugăciune era ziua sâmbetei, pe care evreii o serbează și astăzi. Creștinii însă, de la început – chiar de la Învierea Domnului – au ținut duminica, adică prima zi a fiecărei săptămâni, nu ultima. Ținând duminica în locul sâmbetei, creștinii nu calcă porunca a patra, căci ceea ce ne cere această poruncă este ca în fiecare săptămână să se păstreze o zi, ca zi de odihnă, închinată cinstirii lui Dumnezeu.

Porunca a patra obligă, de asemenea, ca în afară de duminici, să ținem și celelalte sărbători rânduite de Sfânta noastră Biserică.

De odihna impusă de porunca a patra a Decalogului trebuie să se bucure nu numai oamenii, ci și toate animalele cu care se ajută omul în munca sa. Iar obligația de a nu face nimic în ziua de odihnă nu trebuie înțeleasă cum o întelegeau fariseii, abținându-se de la orice lucru, ci așa cum a învățat Mântuitorul nostru Iisus Hristos, că nu este oprit a face o faptă bună în ziua de odihnă (cf. Matei 12, 11-12)

Care este porunca a cincea a Decalogului?

Porunca a cincea a Decalogului este: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie bine și să trăiești ani mulți pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l va da ție” (Ieșirea 20, 12).

Cele patru porunci de mai înainte ale Decalogului ne-au învățat despre datoriile față de Dumnezeu. Poruncile ce urmează, începând cu a cincea, ne învață despre îndatoririle față de semeni.

Cei mai apropiați semeni ai noștri sunt părinții. După Dumnezeu, ei sunt cei mai mari binefăcători ai noștri, căci ei ne-au dat viața, ei ne-au îngrijit și crescut, ei s-au trudit, adesea cu jertfe grele, ca să ne facă oameni de omenie.

De aici vine, pentru copii, datoria de a asculta cu sfințenie de povața părinților, de a-i respecta și iubi, de a-i ajuta și îngriji la vreme de nevoie. „Cu fapta și cu cuvântul cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți vină binecuvântarea de la dânșii. Că binecuvântarea tatălui întărește casele fiilor, iar blestemul mamei le dărâmă până în temelie” (Isus Sirah 3, 8-9).

Care este porunca a șasea a Decalogului?

Porunca a șasea a Decalogului este: „Să nu ucizi” (Ieșirea 20, 13). Porunca aceasta ne învață să nu ne atingem nici de viața noastră, nici de viața semenului, pentru că:

1. Viața este de la Dumnezeu și numai Dumnezeu are drepturi depline asupra ei. Cine își curmă viața sa sau se atinge de viața altuia lovește într-un drept al lui Dumnezeu.
2. Viața este temelia celorlalte bunuri: sănătatea, mintea ageră, inima bună, dragostea de muncă, bucuria de a avea o familie. Cine răpește viața cuiva îi răpește deodată toate aceste bunuri.
3. Fiecare om face parte dintr-o familie, dintr-o patrie. Cine se atinge de viața lui lovește într-un drept al familiei și al patriei.

Sunt însă împrejurări când cel ce ia viața altuia este iertat de ucidere. Așa soldatul care, apărându-și Patria, ia viața dușmanilor ei, este iertat de ucidere, pentru că, luptând, el apără un bun mai de preț decât viața dușmanilor; el apără viața patriei sale, a poporului său, a semenilor săi; el apără viața sa.

Avortul este, de asemenea, o încălcare a acestei porunci.

Cuvine-se a lua aminte că, pe lângă uciderea trupească, este și o ucidere sufletească. Uciderea sufletească o săvârșim atunci când îndemnăm pe altul la păcat, care aduce depărtarea de Dumnezeu, adică moartea sufletească. Ucidere sufletească săvârșim și atunci când ne atingem, prin clevetire, de bunul nume al semenului când îl socotim cu dispreț, când îl certăm pe nedrept și când îl urâm. „Oricine urăște pe fratele său este omorâtor de oameni” (cf. 1 Ioan 3, 15)

Care este porunca a șaptea a Decalogului?

Porunca a șaptea a Decalogului este: „Să nu fii desfrânat!” (Ieșirea 20, 14).

Această poruncă oprește:

1. Orice legătură trupească între bărbat și femeie, în afara căsătoriei legiuite.
2. Glumele necuviincioase, beția, lenea, cântecele și citirea cărților care împing la necurăție și desfrâu. Sfânta Scriptură zice: „Fugiți de desfrânare” (1 Corinteni 6, 18). „Căci aceasta s-o știți bine că niciun desfrânat sau necurat (…) nu are moștenire în împărăția lui Hristos și a lui Dumnezeu” (Efeseni 5, 5)

Care este porunca a opta a Decalogului?

Porunca a opta a Decalogului este: „Să nu furi” (Ieșire 20, 15)

Prin această poruncă se oprește furtul, adică însușirea pe nedrept a unui bun al altuia.

Furtul poate fi săvârșit în mai multe feluri:

1. Prin luarea în ascuns sau pe față și cu forța a bunului altuia;
2. Prin viclenie, adică prin falsificare de acte, prin vânzarea cu măsuri mincinoase sau prin fuga de muncă;
3. Prin oprirea nedreaptă a plății lucrătorilor;
4. Prin creșterea nedreaptă a prețurilor la cele trebuitoare traiului;
5. Prin primirea unei plăți fără muncă, precum și prin primirea de mită.
6. Astfel, din această poruncă, învățăm că dreptul la viață nu se poate întemeia pe furt, ci numai pe munca cinstită. Despre hoți, Sfânta Scriptură spune: „Nici furii, nici lacomii, nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6, 10)

Care este porunca a noua a Decalogului?

Porunca a noua a Decalogului este: „Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău” (Ieșirea 20, 16)

Porunca aceasta oprește minciuna, adică acoperirea adevărului, cu gândul de a înșela, de a îndruma greșit pe aproapele și a-l păgubi, fie în bunurile sale materiale, fie în cinstea sa.

Minciuna este un păcat fiindcă nimicește respectul, încrederea și dragostea care trebuie să cârmuiască legăturile dintre noi și semenii noștri. Sfânta Scriptură spune că minciuna este „o batjocură la om” (Isus Sirah 20, 25, 27), iar cel ce o folosește „se va prăbuși” (Pildele lui Solomon 19, 9; cf. Apocalipsa 21, 8).

Care este porunca a zecea a Decalogului?

Porunca a zecea a Decalogului este: „Să nu poftești nimic din câte sunt ale aproapelui tău” (Ieșirea 20, 17).

Poruncile Decalogului, începând de la a cincea și până la a noua, opresc păcatele contra aproapelui, săvârșite cu fapta și cu cuvântul. Porunca a zecea merge mai departe și ne cere ca noi să ne ferim chiar și de poftele din care izvorăște păcatul. De aici învățăm că pentru a fi curați în vorbele și faptele noastre, trebuie să fim mai întâi curați cu inima.